Papa Francisc: Pentru a-l urma pe Isus este nevoie de acţiune nu de un suflet sedentar - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Pentru a-l urma pe Isus este nevoie de acţiune nu de un suflet sedentar

[2017-01-13]
Papa Francisc
13.01.2017, Vatican (Catholica) - Pentru a-l urma pe Isus trebuie să ne mişcăm, nu să rămânem pe loc cu sufletul „sedentar”. Acest lucru a fost subliniat de Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 13 ianuarie 2017, dimineaţa, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Pontiful a remarcat faptul că dacă credinţa este autentică ne face să înfruntăm riscuri, dar dăruieşte adevărata speranţă. Meditând asupra lecturilor zilei (Evrei 4,1-5.11; Psalmul 77; Marcu 2,1-12), Sfântul Părinte a observat că lumea îl urmează pe Isus fie din interes, fie pentru un cuvânt de întărire. Papa s-a oprit asupra textului evanghelic pentru a sublinia că şi atunci când puritatea intenţiei „nu este totală”, este important să îl urmăm pe Isus, să păşim în spatele Lui, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Episcopul Romei a spus că lumea era atrasă de autoritatea Mântuitorului, de „lucrurile pe care le spunea şi de modul în care le spunea; vindeca, iar multă lume mergea după El pentru a se vindeca”. Urmaşul lui Petru a observat că se întâmpla ca Isus să certe lumea care îl urma pentru că era mai interesată de avantaje decât de Cuvântul lui Dumnezeu. Alteori, a continuat Pontiful, „lumea dorea să îl facă împărat, pentru că gândea: ‘Acesta este politicianul perfect!’, dar lumea greşea” şi „Isus a plecat şi s-a ascuns”. Domnul, însă, se lăsa urmat de toţi „pentru că ştia că toţi suntem păcătoşi”. Problema cea mai mare, a continuat Papa, „nu erau cei care îl urmau pe Isus ci aceia care rămâneau pe loc”.
„Cei care stăteau pe loc! Aceia care erau la marginea drumului şi priveau! Erau aşezaţi şi chiar cu adevărat aşezaţi. Erau aşezaţi acolo anumiţi scribi: aceştia nu îl urmau, doar priveau. Priveau de la balcon. Nu mergeau păşind în propria viaţă: ‘balconau’ viaţa. Nu riscau niciodată! Doar judecau. Erau puri şi nu se amestecau. Şi judecătorii erau tari, nu? În inima lor spuneau: ‘Ce lume ignorantă! Ce lume superstiţioasă!’ De câte ori şi noi, când vedem pietatea lumii simple, ne vine în cap acel clericalism care face atât rău Bisericii”.
Papa a observat însă că „sunt şi alţii care stau pe loc în viaţă”, şi a făcut referire la omul care „de 38 de ani stătea în apropierea scăldătoarei: pe loc, amărât de viaţă, fără speranţă”. Un altul care stătea pe loc, nu îl urma pe Isus şi nu avea speranţă. În schimb, „lumea care îl urma pe Isus risca pentru a-l întâlni, pentru a găsi ceea ce dorea”. „Aceştia de astăzi, aceşti oameni au riscat când au făcut gaura în acoperiş: au riscat ca stăpânul casei să-i denunţe, să-i ducă în faţa judecătorului şi să îi facă să plătească. Au riscat, dar doreau să meargă la Isus. Acea femeie bolnavă de 18 ani a riscat când s-a ascuns pentru a atinge doar marginea hainei lui Isus: riscul ruşinii. Să ne gândim la femeia cananeancă: femeile riscă mai mult decât bărbaţii! Aceasta este adevărat: sunt mai curajoase. Şi trebuie să o recunoaştem”.
Episcopul Romei a pus în lumină faptul că aceste femei au riscat, dar au găsit Mântuirea. A-l urma pe Isus „nu este uşor, dar este frumos! Şi mereu se riscă”. De multe ori există riscul de a deveni ridicoli, dar se găseşte ceea ce contează cu adevărat: „îţi sunt iertate păcatele”. „A-l urma pe Isus pentru că avem nevoie de ceva sau a-l urma pe Isus riscând înseamnă a-l urma pe Isus cu credinţă: aceasta este credinţa. A ne încredinţa lui Isus, a ne încrede în Isus, şi cu această credinţă în persoana Sa aceşti oameni au făcut gaura în acoperiş pentru a face să coboare targa în faţa lui Isus, pentru ca El să poată să-l vindece. ‘Mă încred în Isus, îi încredinţez viaţa mea lui Isus? Păşesc pe urmele lui Isus, chiar şi dacă sunt ridicol câteodată? Sau sunt aşezat privind viaţa, cum fac ceilalţi, sau sunt cu sufletul ‘sedentar’, cu sufletul închis de amărăciune, de lipsă de speranţă?’ Fiecare dintre noi poate să îşi pună aceste întrebări astăzi”.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1687, Ultimul acces: 2026-10-15 14:29:19